SCURTA ISTORIE A EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE
DIN AMERICA SI CANADA
Prezenta romaneasca pe acele meleaguri indepartate a inceput in jurul
anului 1895, prin valul de emigrari din Transilvania, Bucovina si
Banat, aflate atunci sub stapanirea austro-ungara.
Prima Parohie Ortodoxa Romana din Canada a fost infiintata in anul
1902 in Regina, Saskatchewan, avand hramul "Sf. Nicolae". La 20
Martie 1903 soseste la Biserica Sfantul Nicolae, arhimandritul
Evghenie Ungureanu, cu binecuvantarea Mitropolitului Moldovei.
Dupa aceasta, s-au infiintat rand pe rand alte parohii romanesti in
Canada, avand enoriasi veniti in mare numar din Bucovina, parohii ce
au functionat sub omoforul canonic al Mitropoliei Moldovei.. Cei mai
multi Romani au venit din provincii aflate sub administratia Austro-
Ungara: Ardeal, Bucovina si Banat.
Biserica Romana Americana si Canadiana a fost fondata de catre laici
care s-au unit, au construit biserici si au chemat clerici din Lumea
Veche. Clerul a venit din doua Mitropolii: a Ardealului (cu sediul la
Sibiu) si a Moldovei (cu sediul la Iasi). Prima a influentat
comunitatile Romanesti din Statele Unite si a doua pe cele din
Canada.
In acea perioada, ortodocsii din America de Nord si Canada apartineau
indiferent de originea lor etnica de Eparhia rusa, condusa intre 1898
si 1908 de catre Episcopul Tihon.
La 15 august 1904, romanii din Cleveland au hotarat sa intemeieze
prima Parohie Ortodoxa Romana din S.U.A., cu hramul "Sf. Maria".
In decembrie 1905 soseste in Statele Unite Parintele Moise Balea,
primul preot ortodox care a venit sa slujeasca comunitatile din
America.
La 1 septembrie 1906 parintele Balea incepe tiparirea primului ziar
romanesc , numit "America".
In 1911, vine in America, trimis de Mitropolia Sibiului, Parintele
Ioan Podea, cu misiunea de "a organiza parohiile din America intr-un
protopopiat".
In anul 1912, s-a organizat primul protopopiat romanesc pe taram
american, condus de parintele Podea, avand in componenta sa 16
parohii.
In 1918, ca urmare a "alegerii" (impuse) la Sibiu a lui Vasile
Mangra, un prelat "pro-Maghiar", Romanii din Statele Unite s-au
intrunit la Youngston, Ohio, la 24 Februarie si au decis sa rupa
toate legaturile cu Mitropolitul "maghiarizat" de la Sibiu. Ei au
scris Mitropolitului de la Bucuresti (al Ungro-Valahiei), cerand sa
fie uniti si acceptati sub omuforul acestuia.
Imediat dupa primul razboi mondial Vasile Mangra a fost inlocuit cu
Nicolae Balan si in consencinta Mitropolia de la Bucuresti a decis sa
nu se amestece in treburile Romanilor Americani si nici in sfera de
influenta care traditional apartinuse Mitropoliei Ardealului. In
acest fel preotii au continuat sa vina in America din cadrul
Mitropoliei Ardealului.
Simtind lipsa unui Arhiereu al lor si urmand exemplul altor grupari
etnice dupa ce efectele revolutiei bolsevice au fost resimtite si in
lumea Americana, Romanii din America s-au decis sa aiba propia lor
Episcopie diecezana. La 25 aprilie 1922, 7 preoti care fusesera
hirotoniti in Romania au inaintat un memorandum Sfantului Sinod,
cerand incaodata infiintarea unei Episcopii a Romanilor-Ortodocsi din
America.
Astfel ca, a devenit clar si s-a inteles de catre autoritatile
Romanesti ca de fapt nu toti cei care si-au "inceract norocul" in
America se vor mai intoarce in Romania. Autoritatile bisericesti din
Romania nu s-au grabit sa infinteze o organizatie diecezana pentru
Romanii din America, crezand ca nu este necesara.
La 18 decembrie 1923, Mitropolitul Sibiului il numeste pe Parintele
Victor Muresan, protopop al parohiilor din Statele Unite.
La 7 Octombrie 1924, preo'ii romani care fusesera hirotoniti in
America de Episcopi Rusi, au tinut o conferinta in Pittsburgh, Pa.,
unde au accentuat iarasi necesitatea infiintarii unei Episcopii
Ortodoxe Romane in Statele Unite, si au hotarat ca pana atunci, sa se
afilieze jurisdictional, omoforului Episcopului Rus de atunci, Adam
Filipowski.
INFIINTAREA EPISCOPIEI ROMANILOR DIN AMERICA
Intre 25-28 aprilie 1929, cu prilejul Congresului bisericesc al
clerului si credinciosilor din cadrul parohiilor ortodoxe romanesti
din S.U.A. si Canada, intrunit la Detroit-Michigan, s-a constituit
Episcopia Ortodoxa Romana din America, sub obladuirea Sfantului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, hotarare aprobata de catre
Congresul National Bisericesc din Romania din 21 noiembrie 1929.
La 1 noiembrie 1930, Patriarhul Romaniei Miron Cristea, semneaza
decretul nr. # 10219, prin care Episcopia Ortodoxa Romana din America
este recunoscuta canonic.
Intre 26-28 aprilie 1934, Parlamentul Romaniei voteaza Legea
Infiintarii Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America, lege
semnata de Regele Romaniei Carol II, la 5 mai 1934.
In urma alegerilor din 24 martie 1935, arhimandritul Policarp
(Pompiliu) Morusca, staretul manastirii Hodros-Bodrog este ales, si
hirotonit drept Episcop al Romanilor din America.
La congresul din 4-5 iulie 1935, Episcopul Policarp este instalat la
Detroit, in catedrala "Sf. Gheorghe".
De asemenea el a prezidat Congresul Bisericesc din 1935, primul
Congres condus de catre un Arhiereu.
EPISCOPIA ROMANEASCA DIN AMERICA SUB POLICARP
La 23 februarie 1936, apare primul numar al ziarului
diocesan "Solia", in Youngstown, Ohio.
Intre 5-7 septembrie 1936, Congresul Episcopiei adopta Constitutia si
Regulamentele propuse de Episcopul Policarp.
La 1 septembrie 1937, se cumpara proprietatea indeobste cunoscuta
astazi drept "Vatra Romaneasca" din Grass Lake, Jackson/Detroit,
Michigan.
In iulie 1939, Episcopul Policarp pleaca in Romania. Incepand cel de
al II-lea Razboi Mondial, si instaurarea comunistilor la putere, la
finele razboiului, Episcopului Policarp nu I se mai permite sa se mai
intoarca in America. Cum stim cu totii, comunismul a fost introdus cu
sila in Romania si noua administratie nu a sovait sa folosesca
Biserica pentru propiile ei interese si scopuri.
La 28 martie 1947, Congresul Special al Episcopiei, convocat la
Detroit, a refuzat sa accepte pe nou-numitul episcop al
autoritatilor dela Bucuresti, in persoana lui Antim Nica, ce facusera
studiile la Moscova, si a hotarat intoarcerea la Constituria si
Regulamentele adoptate la 30 octombrie-1 noiembrie 1932, de catre
Congresul annual dela Cleveland, votand astfel pentru autonomie
administrativa totala fata de Patriarhia Romana.
La Congresul din 4-5 iulie 1948, dela Vatra Romaneasca, sub
presedentia Parintelui protopop John Trutza, s-a ratificat hotararea
Congresului anterior de revenire la Constitutua si Regulamentele din
1932.
Confruntari personale, mandrie si egoism au adunat la loc opt
indivizi care in mai 1950 au complotat sa stabilesca un nou Episcopat
sud jurisdictia Patriarhiei Romane.
In iunie 1950 acest nou "episcopat" a fost inregistrat in Michigan cu
numele de : "Episcopatul Roman Ortodox Autonom pentru America de Nord
si de Sud".
Pentru acest grup de opt, preotul Andrei Moldovan, s-a dus pe ascus
la Bucuresti, a fost sfintit in Sibiu, la 12 noiembrie 1950, fara
stirea si aprobarea Episcopiei dela Vatra.
Reintors in America cu directiva Patriarhala de a pretinde Episcopia
pentru el, si grupul lui, Episcopul Moldovan inregistreaza la 19
decembrie 1950 la Curtea Federala a Districtului Northern Ohio, o
petitie ca sa I se dea lui Episcopia, si toate aseturile sale.
In decursul deceniului ce a urmat, Moldovan si Patriarhia Romana au
incercat prin sistemul legal al Tribunalelor Americane sa obtina
proprietate asupra Vetrei si control asupra parohiilor si bunurilor
lor. In aceste procese purate in fata Tribunalelor de District si la
Curtea Suprema drepturile Episcopatului initial si legal, cu
Regulamentul si auto-administrarea au biruit.
Intre 3-5 iulie 1951, Congresul Episcopiei, intrunit in Chicago, IL,
a decis ruperea legaturilor cu autoritatile bisericesti din Romania,
si alegerea teologului Viorel (Valerian) Trifa, drept Episcop-Vicar,
care dupa moartea Episcopului Policarp, in 1958, devine succesorul
Episcopului Policarp.
Iata textul ad-literam prin care se reafirma independenta Bisericii
Ortodoxe Romane din America: Episcopia Ortodoxa Romana din America
este complect autonoma nu numai in ce priveste administratia dar in
cele duhovnicesti, neprimind nici un fel de dispozitiuni sau hotariri
din partea Bisericii Romane controlate de comunisti. Respinge toate
si fiecare dintre pretentiile "Episcopatului Roman Autonom din
America" si ale lui Andrei Moldovan. Reafirma ca mai departe
recunoste ca Episcop pe Policarp Morusca si ca in absenta lui si
pentru binele Bisericii a ales un Episcop Vicar in persoana
teologului Viorel (Valerian) D. Trifa".
EPISCOPIA DIN AMERICA ("VATRA ROMANEASCA") SUB EPISCOPUL VALERIAN
TRIFA
La 27 aprilie 1952, nou-alesul Episcop-Vicar Viorel D. Trifa este
hirotonit in treapta Arhieriei, in Philadelphia, de catre un Sobor
Arhieresc al Episcopilor Ucrainieni, luind numele monahal de
+Valerian.
La 8 iulie 1952, Curtea Federala din Cleveland, Ohio, respinge
petitia Episcopului Andrei Moldovan de a avea dreptul la Vatra, si
aseturile sale, si-I interzice dreptul la titlul-uzurpat de a se
numi "Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America".
Alegerea lui Viorel Trifa in demitatea de Episcop al Romanilor din
America a stirnit din partea Bucurestiului o campanie muribunda
impotriva Bisericii Romane din America cu scopul de a controla
Episcopia, cea mai larga organizatie romaneasca din afara hotarelor
Romaniei. Prin tactica "dezbina si stapaneste", pentru urmatorii 40
de ani, pana la caderea comunismului in 1989, telul ramanand
neschimbat, "distrugerea pastorului si risipirea turmei".
EPISCOP ÎN FARA SINODULUI ESTE EPISCOP NE-CANONIC
Tanarul Episcop-Vicar, +Valerian Trifa, stia prea bine ca oricare
Episcop, ce nu face parte dintr-un Sinod al Episcopilor, este ne-
canonic, de aceea una dintre preocuparile sale majore era
rezolvarea "canonicitatii" sale, si a Episcopiei pe care o conducea.
O rezolvare a problemei "canonicitatii" a venit in sfirsit in martie
1960 cand cererea Episcopiei de a fi primita sub jurisdictia
duhovniceasca a Mitropoliei Ortodoxe Ruse a fost aprobata de Sf.
Sinod al Episcopilor din New York.
Devenise limpede si evident ca o impacare cu Biserica Mama din
Romania nu mai era cu putinta; ca actiunile din trecut ale
Patriarhului Romaniei care a cautat sa foloseasca Tribunalele din
S.U.A. pentru propiile scopuri, si ca odata cu infintarea de parohii,
si chiar a unei Episcopii-sorogat "in paralel" cu cele care existau
in jurisdictia Episcopiei, nu mai era nadejde de o impacaciune.
Generatiile mai tinere de Romani Americani si Canadieni erau scirbite
de incercarile administratiei si Bisericii din Romania de a lua
ceeace era apreciat ca o administratie "straina" chiar dace venea din
partea unora de acelasi neam.
Intr-o vizita in Statele Unite, Mitropolitul (mai apoi Patriarhul)
Justin Moisescu a vorbit cu Episcopul Valerian si i-a propus ca daca
Episcopia se va reintoarce la Biserica Mama, el Valerian, va fi
rasplatit cu titluri si onoruri. Amintindi-si de actiunile din trecut
ale Patriarhiei, +Valerian nu a fost convins de "bunele intentii" ale
Bisericii Mame, el a invitat Patriarhia sa acorde totala autonomie
propiilor ei parohii din America de Nord.
Arhiepiscopul Valerian Trifa a stat neclintit pe pozitia sa pentru o
Biserica unita in America si a promovat idealul unei Bisericii cu
jurisdictie teritoriala deplina si autocefala. In acelasi timp el a
pastrat indentitatea etnica a Episcopie Romanaesti continuand pe
aceasta cale sa slujeasca lipsurile noilor veniti, ale generatiei mai
vechi si ale celor nascuti cetateni Americani si Canadieni.
Tomosul de Autocefalie a Mitropoliei Ortodoxe Ruse din America a fost
semnat de catre Patriarhul Sinodului Rusiei, la 18 mai 1970, asa cum
a fost el prezentat de catre delegatia Bisericii Ortodoxe Americane
condusa de catre Episcopul Teodosius de Alaska, fostul Mitropolit al
OCA.
Detinand "Tomosul Autocefaliei", fosta Mitropolie Ortodoxa Rusa, in
present "Biserica Ortodoxa Americana", este singura Biserica Ortodoxa
din America de sine-statatoare, care-si diriguieste singura destinele
sale in Lumea Noua. Iar "gurile-rele" care inca mai acuza, din rea-
vointa, ca Episcopia dela Vatra Romaneasca este "sub rusi", sau "cu
rusii", nu fac nimic altceva decat un deserviciu Ortodoxiei Romanesti
din America.
Intre 28-29 aprilie 1979, cu ocazia Congresului Episcopiei dela
Detroit, MI, la care s-au sarbatorit 50 de ani de existenta a
Episcopiei, +Arhiepiscopul Valerian a rugat Congresul sa-I caute
un "inlocuitor", sa-I aleaga un "Episcop-Vicar", care sa poarte mai
departe jugul greu al acestei de Dumnezeu pazite Episcopii.
In 1980, Congresul Episcopiei a un episcop-vicar, in persoana IPS
Sale Nathaniel Popp, care – dopa retragerea la pensie a
Arhiepiscopului Valerian, in 1984, a fost ales Episcop Diocezan.
Arhiepiscopul Valerian paraseste voluntar Statele Unite ale Americii,
in 1984, se stabileste in Portugalia (auto-exilandu-se in urma
atacurilor violente din parte regimului communist, "si mana lunga a
proletariatului roman, din Romania pana in America), unde-si da
obstescul sfarsit in 1987, osemintele fiindu-I aduse, si inmormantate
in cimitirul dela "Vatra Romaneasca" pe care a slujit-o aproape 35 de
ani.
EPISCOPIA "VATRA ROMANEASC A " SUB ARHIEPISCOPUL NATHANIEL
În 1980, la Congresul electoral dela Clevaland, Ohio, Congresul
Episcopiei dela Vatra Româneasca, a ales drept arhiereu Vicar pe PC
Sa Nathaniel Popp, consacrat, în acelasi an în Catedrala " Sf.
Gheorghe", din Southfield, Detroit, Michigan, cu titlul de Episcop de
Dearborn. 4 ani mai târziu, în 1984, prin pensionarea IPS Sale
Arhiepiscopul Valerian, Congresul Episcopiei a ales drept Episcop
titular pe tânarul Episcop-Vicar Nathaniel Popp, care pastoreste
Episcopia dela Vatra pâna în vremurile de astazi.
Dupa o slujire de peste 20 de ani ca Episcop titular al Episcopiei,
IPS Sa +Nathaniel (ridicat la rangul de Arhiepiscop inca din 1996), a
cerut Congresului sa-i gaseasca un ajutor, iar la 28 iunie 2002,
Congresul Episcopiei a ales pe arhimandritul Irineu Duvlea drept
Episcop-Vicar al Episcopiei dela Vatra Romaneasca, a carui hirotonire
întru Arhiereu va avea loc la 1-2 noiembrie, 2002, la Catedrala
Episcopiei "Sf. Gheorghe" din Southfield, Detroit, Michigan
ARHIEPISCOPIA ORTODOX A ROMANA IN AMERICA SI CANADA (FOSTA EPISCOPIE
MISIONARA)
(Varianta "oficiala" a Patriarhiei Romane - Perioada anilor 1939-
2002, dela plecarea Episcopului Policarp in Romania, pana astazi)
EPISCOPIA MISIONAR A SUB EPISCOPUL ANDREI MOLDOVAN
Cautam sa ramânem fideli, în cele ce urmeaza variantei oficiale a
Patriarhiei Române privind mersul evenimentelor în Episcopia
Misionara, în perioada anilor 1939-2002.
In anul izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial (1939),
Episcopul Policarp a revenit in Romania, lasandu-l ca loctiitor pe
preotul Simion Mihaltan. Din mai multe pricini legate de evenimente
politice si militare, aceasta situatie a durat pana in 1947.
Anii care au urmat s-au caracterizat prin conflicte interne si
neintelegeri legate mai ales de alegerea noului ierarh. In vederea
rezolvarii acestei prelungite situatii de criza, Congresul
bisericesc, intrunit la 17 mai 1950 la Detroit, l-a ales pe
protopopul Andrei Moldoveanu de la Akron, Ohio, ca Episcop titular.
La 12 noiembrie 1950, arhim. Andrei Moldoveanu a fost hirotonit
episcop la Sibiu, iar la 19 noiembrie a fost instalat in scaun prin
Gramata Patriarhala. Episcopul Policarp, retras din motive de
sanatate, i-a indemnat in scris pe preotii si credinciosii romani din
America sa-l primeasca pe parintele Moldoveanu ca succesor al sau
si ,"unic episcop canonic " (regretam faptul ca autorul articolului
nu este informat ca exista dovezi scrise, in original, care atesta ca
Episcopul Policarp ERA FORTAT IN ROMANIA SA FACA ASTFEL DE
DECLARATII, explicand mai tarziu clar "sa nu credeti nimic din cele
scrise, fiindca am fost fortat sa scriu asa, insa voi sa ramaneti
uniti, caci multe avem de implinit cand ma voi intoarce la voi",
n.n.).
ARHIEPISCOPUL VICTORIN URSACHE
In aprilie 1966, dupa moartea Episcopului Andrei, a fost ales, in
scaunul episcopal arhim. Victorin Ursache. Acesta, intre 1956-1966 a
fost Superiorul Misiunii Ierusalim din Statele Unite, precum si
profesor la Seminarul Teologic din South Canaan, Pennsylvania. In
aprilie 1966 a fost ales ca succesor al defunctului episcop Andrei al
Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America. La 7 august 1966 a
fost hirotonit episcop. La 11 iunie 1973 a fost ridicat la rangul de
arhiepiscop. Arhiepiscopul Victorin s-a retras din activitatea
pastorala in februarie 2001, iar la 16 iulie 2001 a fost chemat la
Domnul, dupa 35 de ani de slujire in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane in America si Canada.
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta sa din 12 iulie
1950 a aprobat autonomia Eparhiei noastre din America, primind
titulatura ,"Episcopia autonoma a romanilor din America de Nord si de
Sud".
Avand in vedere situatia Eparhiei la inceputul anilor `70, s-a luat
hotararea ridicarii acesteia la rangul de Arhiepiscopie. Astfel, Sf.
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in sedinta sa din 12
decembrie 1974, ridicarea Episcopiei autonome a romanilor din America
de Nord si de Sud la rangul de Arhiepiscopie, cu
titulatura "Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada",
acordandu-i-se totodata si statutul de autonomie.
ALEGEREA, HIROTONIREA ªI INSTALAREA NOULUI ARHIEPISCOP DR. NICOLAE
CONDREA
Dupa retragerea din scaun a Arhiepiscopului Victorin, Sf. Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romane a incredintat I.P.S. Mitropolit Teofan al
Olteniei mandatul de Arhiepiscop Loctiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane in America si Canada, incepand cu 22 februarie 2001. Date
fiind unele evolutii legate de noile responsabilitati ca mitropolit
al Olteniei, la solicitarea I.P.S. Mitropolit Teofan, Sf. Sinod, in
sedinta sa din 4-5 iulie 2001, a hotarat sa se incredinteze mandatul
de Arhiepiscop Loctiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America
si Canada, I.P.S. Arhiepiscop Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane
pentru Europa Occidentala si Meridionala, incepand cu 5 iulie 2001.
Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada
intrunit la 1 iulie 2000, sub co-presedintia Arhiepiscopului Victorin
si a I.P.S. Mitropolit Teofan, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, a
decis constituirea unei Comisii Speciale care sa analizeze situatia
din cadrul Eparhiei, avand mandat de a studia posibilitatea
asigurarii succesiunii la scaunul arhiepiscopal.
Mai tarziu, la 27 septembrie 2001, la propunerea Comisiei Speciale,
Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si
Canada, intrunit la Biserica Ortodoxa Romana ,"Pogorarea Duhului
Sfant" din Windsor, Ontario, a hotarat sa nominalizeze ca posibili
candidati pentru ocuparea scaunului arhiepiscopal, pe P.C. Pr.
Nicolae Corin Condrea si pe Fr. Casian (Livius Ionel) Tunaru.
Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada,
intrunit la 9 martie 2002 la Biserica Ortodoxa Romana "Sf. Treime"
din Troy, Michigan, a ales pe P.C.Pr. Nicolae (Corin) Condrea ca
arhiepiscop al acestei Eparhii.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 13
martie 2002, a confirmat canonicitatea alegerii facute de catre
Congres in functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane
in America si Canada, ridicand, in acelasi timp, pe P.Cuv. Nicolae
Condrea la rangul de arhimandrit.
Potrivit Gramatei Patriarhale, data in Resedinta Patriarhiei Romane
in data de 8 iulie 2002, duminica, 14 iulie 2002, in Duminica a III-a
dupa Rusalii - a Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea Ecumenic -
in Catedrala Ortodoxa Romana din Montreal, Canada, cu hramul Sfantul
Ioan Botezatorul, a fost hirotonit si instalat Inalt Prea Sfintitul
Dr. NICOLAE CONDREA in scaunul de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Romane in America si Canada.
La acest eveniment istoric in viata numitei Arhiepiscopii, a
participat o delegatie a Patriarhiei Române, condusa de catre
Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, reprezentanti ai celorlalte
Biserici Ortodoxe surori din America, precum si inalte personalitati
din viata bisericeasca si din viata publica romana si americana.
Articol de referinta: (sursa)
Nota autorului:
Poate ca nu am fi scris randurile de mai sus (mai ales acum dupa ce
Episcopia dela Vatra si-a ales un nou-episcop Vicar, si Arhiepiscopia
Ortodoxa Romana in America si Canada si-a ales, un nou arhiepiscop,
consacrat si instalat la week-endul dela 13-14 iulie 2002), daca nu
am fi citit pe Internet articolul "Alegerea noului arhiepiscop pentru
Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada" - 12 iulie 2002 ,
semnat de Pr. Mircea Alexa Uta, Consilier Patriarhal - care, suntem
convinsi ca, nu din rautate sau ignoranta, ci din lipsa de spatiu,
necreionand multe din evenimentele istoriei de aproape 100 de ani de
existenta a comunitatii ortodoxe a Romanilor din America si Canada,
nu portretizeaza o imagine prea clara, spre a fi inteleasa dupa
cuviiunta de "cititorul neinformat", insa dornic a cunoaste istoria
acestei Episcopii, asa cum a fost ea.
Daca acest articol lezeaza pe cineva, sau interesele vre-unei
grupari, cerem iertare, insa adevarul istoric trebuie marturisit,
fara ura si partinire, mai ales cand vorbim de istoria aproape
seculara a Episcopiei dela Vatra Romaneasca.
Autorul articolului: Preotul Protopop Constantin Alecse, Los Angeles,
California
Protoieria Coastei Pacifice (ROEA)